5 minute in plus...

Este dimineata iar imi eu traiesc visul in care viata scolara se amesteca confuz cu sperantele si aspiratiile de viitor. Dar voci se aud din lumea celalta iar eu sunt curioasa sa le inteleg...Dar vai!...Nu se poate!...M-am trezit...Personajele din visul meu, al carui final parea departe de a se fi terminat, se spulbera ca fumul, nelasand in urma decat amintirea unei povesti frumoase. Vocile ce ma indemnau sa ma ridic din pat continua sa imi rasune violent in urechi.

Stiu sigur ca dincolo de granita plapumii calde se gasesc datoriile si responsabilitatile de copil cuminte. O singura dorinta imi cuprinde intreaga fiinta: dorinta de a mai gusta putin din dulceata somnului. Asta ma face sa aman momentul trezirii cu 5 minute decat cel stabilit. Din nefericire, cele 5 minute se transforma suparator in 120 de minute...

A trecut de mult ora la care copii cuminti se trezesc. Pana si eu sunt dezamagita ca am cazut in capcana dusmanosului somn. Numai el ma face pe loc sa uit de toate promisiunile luate fata de propria-mi persoana de a ma trezi devreme si a incepe o zi asa cum se cuvine. Cu toate acestea... nu sunt deloc uimita. Jos palaria pentru rivalul somn! El a castigat fiecare batalie pana acum...