5 minute in plus...

Este dimineata iar imi eu traiesc visul in care viata scolara se amesteca confuz cu sperantele si aspiratiile de viitor. Dar voci se aud din lumea celalta iar eu sunt curioasa sa le inteleg...Dar vai!...Nu se poate!...M-am trezit...Personajele din visul meu, al carui final parea departe de a se fi terminat, se spulbera ca fumul, nelasand in urma decat amintirea unei povesti frumoase. Vocile ce ma indemnau sa ma ridic din pat continua sa imi rasune violent in urechi.

Stiu sigur ca dincolo de granita plapumii calde se gasesc datoriile si responsabilitatile de copil cuminte. O singura dorinta imi cuprinde intreaga fiinta: dorinta de a mai gusta putin din dulceata somnului. Asta ma face sa aman momentul trezirii cu 5 minute decat cel stabilit. Din nefericire, cele 5 minute se transforma suparator in 120 de minute...

A trecut de mult ora la care copii cuminti se trezesc. Pana si eu sunt dezamagita ca am cazut in capcana dusmanosului somn. Numai el ma face pe loc sa uit de toate promisiunile luate fata de propria-mi persoana de a ma trezi devreme si a incepe o zi asa cum se cuvine. Cu toate acestea... nu sunt deloc uimita. Jos palaria pentru rivalul somn! El a castigat fiecare batalie pana acum...

Vedere din Praga - 160 euro

Nu mă număr printre cei mai norocoşi copii ai generaţiei mele care, de mici, cunosc treptat civilizaţia apuseană de peste graniţele României. Nu pot face o comparaţie clară între calităţile şi defectele societăţii noastre şi ale altor ţări pentru că nu am părăsit niciodată ţara. Până acum. Cu ocazia organizării în şcoală a unei excursii la Praga, am avut şansa să îmi dezlipesc tălpile de pământul strămoşesc pentru 4 zile.

4 zile mi s-au părut ca şi când m-aş fi uitat la o fotografie ce dispare după o clipire de ochi. Despre renumita capitală cehă pot spune că...acum e...acum nu e... Ştiam de mai multe apelative ale ei precum "oraşul plutitor" sau "oraşul celor 100 de turnuri" ( eu nu am putut număra decât vreo 7). Din păcate am avut mai mare parte de imaginea blocurilor de birouri de la companii precum Microsoft şi CEZ... Nu spun că nu m-am bucurat de frumuseţea Castelului Cehiei, a Catedralei Sf. Vitus sau a Basilcăi Sf. George dar strigătul profesorilor ce ne îndemnau să ne mişcăm "mai repede" mi-a lăsat un gust amar... Cel mai tare m-a deranjat faptul că, după ce am fost la Praga, a trebuit să caut informaţii de pe Wikipedia despre renumitul "Ceas Astrologic" pentru că nimeni cu a fost atât de îngăduitor încât să ne explice "care e faza cu chestia aia". În schimb, am avut suficient timp încât să-mi cheltuiesc toţi cei 150 de euro prin malluri. În astfel de situaţie, îţi poţi da seama cu uşurinţă că excursia nu are în nici un caz scop educativ şi informativ cât scopul de a-şi cumpăra Cutărică tenişi marca ****** din Parndorf (da, am trecut şi pe acolo).

Concluzie: Dacă eşti dornic să simţi cu adevărat aerul civilizaţiei apusene trebuie să te fi născut într-o familie ce-şi permite să dea bani pentru cel puţin o săptămână de vizitat, fără a pune la socoteală drumul.

Ceasul Astologic din Praga (ăla frumosu' după care făceam eu scandal...)