Stai locului, tu, fiinta fara scop si incarca sa meditezi la ceea ce te asteapta. Gandeste-te cum ai ajuns sa devi un asa mare dobitoc ce micsoreaza, cu fiecare secunda ce trece, volumul resurselor acestei planete. Ceea ce tu vei deveni, nu numai peste cativa ani, ci si peste o secunda, nu te preocupa atat de tare?
Stai locului, si gandeste-te ca, acesti oameni atat de inteligenti si capabili, in viitor te vor vara in negura uitarii, daca tu nu consideri ceea ce te asteapta.
Cum poti sa dai atentie acestor lucruri? Poate ca oamenii ce-ti doresc binele iti vor darui ajutorul, dar retine ca nimic nu te poate scapa de acest etern razboi al supravietuitrii!
Ceea ce moare nu reinvie, iar suflul timpului trece pe langa tine, nelasandu-ti nici o sansa de a-l opri. Poate ca vei realiza asta mai devreme sau mai taziu, sau poate ca niciodata, dar destinul te va pedepsi in cele din urma pentru neglijarea atotputernicului zeu al Universului: Timpul.